Să Ne Întoarcem la Dragostea Dintâi

Îmi amintesc de vremea genunchilor plecați Când nu căutam scuze și nu eram învățați Să dăm păcatului nume străine și ușoare Și inima plângea sub sfânta Ta mustrare Dar azi vorbim de har cu buze prea deprinse În timp ce-n pieptul nostru altarele sunt stinse Ne liniștim cu forme și pace declarată Dar fără pocăință intrarea în cer e încuiată Unde-i zdrobire? Unde-i acel dor Unde-i focul viu arzând în popor Să ne-ntoarcem la dragostea dintâi La lacrimi fierbinți și la pașii smerinți La inimi zdrobite, la cuget curat La harul trăit, nu doar declarat Nu vrem o credință doar din cuvânt Ci una ce schimbă un suflet flământ Întoarce-ne iar la calea cea dreaptă Și pune-n noi o inimă curată Nu putem, stăpâne, pe două căi să mergem Nici haina mântuirii cu lumea să o alegem O inimă împărțită e o inimă pustie Ce nu poate să poarte a ta împărăție Am stins încet vegherea, ce-noapte ne ardea Și glasul conștiinței abia se mai auzea Ne-am împăcat cu umbre, cu lucruri de jos Și-am pierdut dulceața de a sta cu tine, Hristos Unde-i zdrobirea? Unde-i acel dor Unde-i focul viu arzând în popor Să ne-ntoarcem la dragostea dintâi La lacrimi fierbinți și la pașii smerinți La inimi zdrobite, la cuget curat La harul trăit, nu doar declarat Nu vrem o credință doar din cuvânt Ci una ce schimbă un suflet flământ Întoarce-ne iar la calea cea dreaptă Și pune-n noi o inimă curată Să ne-ntoarcem la dragostea dintâi La lacrimi fierbinți și la pașii smerinți La inimi zdrobite, la cuget curat La harul trăit, nu doar declarat Nu vrem o credință doar din cuvânt Ci una ce schimbă un suflet flământ Întoarce-ne iar la calea cea dreaptă Și pune-n noi o inimă curată