Lângă inima mea Te oprești

Când văd lumina dimineții, Și cerul prins în mâna Ta, Când munții stau fără cuvinte, Parcă vorbesc de slava Ta. Tu ai întins peste pământ Un cer pe care stele ard, Și tot ce omul nu cuprinde Încape Doamne-n palma Ta. Cine-ar putea să te măsoare ? Cine-ar putea să te cuprindă? Tot universul Îți știe chemarea, Și orice suflare Îți poartă cântarea. Cât de măreț ești, Tu oh Doamne, Cerul și marea se pleacă-naintea Ta, Munții se clatină când Tu vorbești, Dar lângă inima mea Te oprești. Cât de măreț ești, Tu oh Doamne, Veșnic și sfânt, fără început, Ții universul întreg în mână, Și totuși Tu mă vezi când plâng . Tu poruncești și marea tace, Tu spui un cuvânt și se face zi, Din praf ridici din nou o viață, Și din pietre slujitori ridici! Nu Te cuprinde nici pământul, Nici cerul nu-Ți poate fi hotar, Dar intri-n inima ce-Ți cere. Să te cobori prin al Tău har. Cine-ar putea să te măsoare ? Cine-ar putea să te cuprindă? Tot universul Îți știe chemarea, Și orice suflare Îți poartă cântarea. Cât de măreț ești, Tu oh Doamne, Cerul și marea se pleacă-naintea Ta, Munții se clatină când Tu vorbești, Dar lângă inima mea Te oprești. Cât de măreț ești, Tu oh Doamne, Veșnic și sfânt, fără început, Ții universul întreg în mână, Și totuși Tu mă vezi când plâng . Dacă stelele-ar avea un glas, Ți-ar cânta fără-ncetare, Dacă marea-ar spune tot, Ar vorbi despre-a Ta splendoare. Dar dintre toate câte sunt, Mai mare-mi pare dragostea: Dumnezeu în a Sa mărire Mă iubește și pe mine. Cât de măreț ești, Tu oh Doamne, Veșnic și sfânt, fără început, Ții universul întreg în mână, Și totuși Tu mă vezi când plâng . Cât de măreț ești, Tu oh Doamne, Veșnic și sfânt, fără început, Ții universul întreg în mână, Și totuși Tu mă vezi când plâng .