Mâna care a pictat cerul

Ai întins cerul ca o pânză, Ai presărat stelele cu nume știut, Pui viață-n cea mai mică frunză, După planul Tău știut. Cât de mare ești, cât de frumos lucrezi! În tot ce-ai creat, se vede mărirea Ta. Iar în mine-ai pus suflare și chip, Ca să-Ți oglindesc iubirea. Cât de mare ești, cât de frumos lucrezi! În tot ce-ai creat, se vede mărirea Ta. Iar în mine-ai pus suflare și chip, Ca să-Ți oglindesc iubirea. Din pulbere m-ai ridicat, Cu grijă mi-ai țesut inima ce bate; Nimic nu-i prea mic înaintea Ta. În palma Ta sunt toate. Cât de mare ești, cât de frumos lucrezi! În tot ce-ai creat, se vede mărirea Ta. Iar în mine-ai pus suflare și chip, Ca să-Ți oglindesc iubirea. Cât de mare ești, cât de frumos lucrezi! În tot ce-ai creat ,se vede mărirea Ta. Iar în mine-ai pus suflare și chip, Ca să-Ți oglindesc iubirea. Ai dăruit petalelor culoare, Ai pus în picătură-un curcubeu; Și-n fiecare zi când soarele răsare Vad bunătatea Ta o Domnul meu! Cât de mare ești, cât de frumos lucrezi! În tot ce-ai creat, se vede mărirea Ta. Iar în mine-ai pus suflare și chip, Ca să-Ți oglindesc iubirea. Cât de mare ești, cât de frumos lucrezi! În tot ce-ai creat ,se vede mărirea Ta. Iar în mine-ai pus suflare și chip, Ca să-Ți oglindesc iubirea.