Mă-ntorc din nou

Mă-ntorc din nou, cu-același gând, Cu-aceeași vină, suspinând, Spre Tine, Cel ce m-ai chemat, Deși mereu m-am depărtat. Mă-ntorc din nou, cu-același gând, Cu-aceeași vină, suspinând, Spre Tine, Cel ce m-ai chemat, Deși mereu m-am depărtat. Dar Tu nu Te-ai mâniat pe mine, În brațe iar mă strângi la Tine; Mă chemi să vin, să-ndrăznesc, Că Tu nu o să mă izgonești. O șoaptă aud în mintea mea, O voce-ntunecată, rea: „Iar ai căzut, iar ai greșit Crezi că mai poți fi izbăvit?" O șoaptă aud în mintea mea, O voce-ntunecată, rea: Iar ai căzut, iar ai greșit, Crezi că mai poți fi izbăvit?." Dar Tu nu Te-ai mâniat pe mine, În brațe iar mă strângi la Tine; Mă chemi să vin, să-ndrăznesc, Că Tu nu o să mă izgonești. Acum vin și mă smeresc, La mila Ta eu îndrăznesc; Căci știu că bunătatea Ta S-a-nnoit și-n ființa mea. Acum vin și mă smeresc, La mila Ta eu îndrăznesc; Căci știu că bunătatea Ta S-a-nnoit și-n ființa mea. Dar Tu nu Te-ai mâniat pe mine, în brațe iar mă strângi la Tine; mă chemi să vin, să-ndrăznesc, că Tu nu o să mă izgonești.