Rămâi în barca mea!

E noapte, Doamne,-n duhul meu, Și rugăciunea-i doar suspin, Dar știu că și-un suspin ajunge Când n-am puteri să mă închin. Nu plec de-aici, din fața Ta, În genunchi, la ușa Ta,eu bat, Tu ai cuvintele vieții, La Tine, Doamne, le-am aflat. Nu-Ți cer să-mi potolești furtuna, Ci să rămâi în barca mea, Că marea care mă-nspăimântă Se pleacă înaintea Ta. Rămâi e toată rugăciunea Ce-o mai pot spune ne-ncetat, Că nu furtuna mă îneacă, Ci teama că m-ai fi uitat. Când pe drum mă simt pierdut, Și cerul tace tot mai mult, Ajută-mă să cred în Tine, Chiar când răspunsul nu-l aud. Cum Noe a construit corabia Sub cerul care nu ploua, Învață-mă să cred Cuvântul Chiar când nu văd ce va urma. Nu-Ți cer să-mi potolești furtuna, Ci să rămâi în barca mea, Că marea care mă-nspăimântă Se pleacă înaintea Ta. Rămâi e toată rugăciunea Ce-o mai pot spune ne-ncetat, Că nu furtuna mă îneacă, Ci teama că m-ai fi uitat. Și zorii vor veni odată, Oricât de lungă-i noaptea mea, Și voi vedea că prin furtună Nicio clipă nu m-ai lăsat. Tu numeri lacrimile mele, Niciuna nu s-a risipit; Și dacă-n cartea Ta sunt scrise, Înseamnă că m-ai auzit. Nu-Ți cer să-mi potolești furtuna, Ci să rămâi în barca mea, Că marea care mă-nspăimântă Se pleacă înaintea Ta. Rămâi e toată rugăciunea Ce-o mai pot spune ne-ncetat, Că nu furtuna mă îneacă, Ci teama că m-ai fi uitat.