Diavolul nu este stăpânul iadului!!!
Poți citi devoționalul mai jos.
Mulți oameni își imaginează iadul ca pe un regat în care diavolul stă pe tron, demonii îi împlinesc poruncile, iar el hotărăște suferința celor ajunși acolo. În această imagine, răul pare să aibă un loc în care va domni pentru totdeauna.
Dar, dacă vrem să cunoaștem adevărul, trebuie să ne întoarcem la Scriptură.
Isus vorbește despre „focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui” (Matei 25:41). Aceste cuvinte ne arată scopul acelui foc: pedepsirea diavolului și a îngerilor săi. Nu este o împărăție încredințată lor, ci judecata pe care o vor înfrunta.
Apocalipsa 20:10 ne arată sfârșitul diavolului: va fi aruncat în iazul de foc și de pucioasă și va fi chinuit zi și noapte, în vecii vecilor. Observă ce spune textul: diavolul este aruncat acolo. Nu își ocupă tronul, nu primește o coroană și nu este pus să conducă pedepsirea altora. El însuși primește pedeapsa.
În aceste pasaje este vorba despre pedeapsa finală, numită „focul cel veșnic” și „iazul de foc”. Imaginea unui diavol care se bucură de putere în iad este contrazisă de ceea ce citim: el va suferi acolo.
Chiar și demonii arată că se tem de chin. În Matei 8:29, când Îl întâlnesc pe Isus, Îl întreabă dacă a venit să-i chinuie înainte de vreme. Ei recunosc autoritatea Lui și se tem de pedeapsa care îi așteaptă. Nu vorbesc ca niște stăpâni siguri de viitorul lor.
De aceea, iadul nu trebuie privit ca un loc în care diavolul și slujitorii lui vor continua să se distreze. Răzvrătirea lor se va sfârși sub judecata lui Dumnezeu. Răul nu va primi dreptul de a domni veșnic.
Acest adevăr ne privește și pe noi. Când păcatul ne atrage, vedem adesea plăcerea de moment și uităm urmările. Ispita ne poate face să numim libertate ceea ce ne îndepărtează de Dumnezeu. Dar diavolul nu poate oferi un viitor fericit: el însuși merge spre judecată.
Să nu tratăm pierzarea ca pe o glumă și să nu ne liniștim cu gândul că, acolo, vom avea măcar companie. Prezența altor oameni nu transformă suferința în bucurie. Avem nevoie de împăcare cu Dumnezeu, de iertare și de viața pe care El ne-o oferă.
Ioan 3:16–17 ne îndreaptă privirea spre dragostea lui Dumnezeu: El L-a dat pe Fiul Său pentru ca oricine crede în El să aibă viață veșnică. Isus a venit pentru mântuirea noastră. Avertizarea despre judecată trebuie să ne trezească, iar dragostea Lui ne cheamă să venim la El.
Astăzi, cercetează ce ai ajuns să crezi despre rău, despre păcat și despre veșnicie. Lasă Cuvântul lui Dumnezeu să îndrepte imaginile greșite și adu înaintea Lui lucrurile pentru care conștiința te mustră. Răspunde chemării Sale cu pocăință și credință.
Doamne Isuse, ajută-mă să primesc adevărul Cuvântului Tău. Păzește-mă de înșelare și de nepăsarea față de păcat. Îți mărturisesc greșelile mele și Îți cer iertare. Învață-mă să trăiesc aproape de Tine, cu o inimă sinceră și cu încredere în mântuirea Ta. Amin.
„…în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui!” — Matei 25:41
Cântare recomandată
Avem de toate,dar n-avem pace
Citește versurile →