Dincolo de durere, privirea lui Isus
Poți citi devoționalul mai jos.
Versetul zilei:
„Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”” — Ioan 11:40
Să pierzi un părinte – pe mama care ți-a vegheat pașii sau pe tatăl care ți-a fost sprijin – este una dintre cele mai adânci sfâșieri ale sufletului. Casa devine dintr-o dată prea goală, iar dorul apasă pe piept ca o greutate care îți taie răsuflarea. În astfel de momente, când camera se umple de lacrimi și întrebări, simțim că o parte din noi a murit odată cu ei.
Când privim la mormântul lui Lazăr și citim că „Isus plângea”, inima noastră găsește un refugiu. Dar dacă privim mai atent, descoperim ceva tulburător: Isus nu a plâns doar pentru că un prieten murise, căci El știa că îl va învia în doar câteva clipe.
Isus a plâns privind la necredința și la deznădejdea celor din jur.
S-a uitat la Marta și la Maria, pe care le iubea atât de mult, și le-a văzut complet prăbușite, captive într-o durere fără speranță. Ele priveau doar spre trecut („Dacă ai fi fost aici...”) sau spre un viitor îndepărtat. Însă chiar în fața lor stătea Însuși Autorul Vieții, iar ele nu Îl vedeau din cauza lacrimilor. Pe Isus L-a durut să vadă cum moartea, acest intrus crud în lumea noastră, reușise să le fure speranța și să le întunece credința.
🤍 O mângâiere pentru inima ta copleșită de dor:
Isus îți înțelege durerea, dar îți refuză deznădejdea: El nu te ceartă pentru că plângi. Dorul de mamă sau de tată este sfânt. Dar Isus plânge alături de tine atunci când te vede crezând că mormântul este sfârșitul. El vrea să-ți ridice privirea din țărână.
El este dincolo de trecut și de regrete: În doliu, suntem vânați de „ce ar fi fost dacă...”. Isus îți șoptește astăzi: „Eu sunt aici, în prezentul durerii tale, și Eu țin cheile morții și ale Locuinței Morților.”
O despărțire cu termen limită: Pentru cei ce se încred în El, moartea nu este un punct final, ci o virgulă. Durerea de acum este prețul iubirii pe care ai avut-o pentru părintele tău, dar promisiunea Lui rămâne: dragostea nu moare niciodată, iar revederea este garantată de Înviere.
Dacă astăzi simți că nu mai poți de dor, dă-ți voie să plângi, dar nu plânge ca cei fără nădejde. Lasă ca printre lacrimile tale să strălucească credința că tatăl sau mama ta este acum în brațele Celui care a învins moartea.
„Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”” — Ioan 11:40