Logo Biblioteca CreștinăBiblioteca Creștină
Meditație de suflet

Credința nu înseamnă o viață fără necazuri

Un loc pentru câteva minute de liniște. Un gând sincer, ancorat în Scriptură, pentru ziua care începe.

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.” Psalmul 119:105
Pentru astăzi

Oprire pentru suflet

Citește în tihnă, apoi păstrează cu tine ideea care ți-a vorbit cel mai mult.

Credința nu înseamnă o viață fără necazuri

Poți citi devoționalul mai jos.

„În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33

Există o idee care poate răni adânc un om aflat în suferință: dacă ai avea destulă credință, nu ai mai trece prin necazuri. Boala ar dispărea, lipsurile s-ar sfârși, iar fiecare rugăciune ar primi imediat răspunsul dorit.

Această idee adaugă vinovăție peste durere. Omul ajunge să se întrebe dacă Dumnezeu l-a respins sau dacă lacrimile lui sunt dovada că nu crede suficient.

Dar Isus le-a spus ucenicilor că vor avea necazuri. Le vorbea oamenilor care Îl urmau și Îl iubeau. El le-a oferit pace în El chiar în perspectiva încercărilor, fără să le promită că vor fi scutiți de ele.

Așadar, suferința, prin ea însăși, nu dovedește lipsa credinței.

Apostolul Pavel ne vorbește despre un „țepuș în carne”, o suferință pentru a cărei îndepărtare s-a rugat de trei ori. Răspunsul Domnului a fost: „Harul Meu îți este de ajuns” (2 Corinteni 12:7–9). În acel răspuns, Pavel a descoperit că puterea lui Hristos îl putea susține în slăbiciune.

Pavel nu încetase să fie iubit de Dumnezeu. Rugăciunea lui nu fusese o dovadă de necredință. Chiar în suferința care continua, harul Domnului îi era dat.

Și Isus, în Ghețsimani, a mărturisit că sufletul Lui era cuprins de o întristare de moarte (Marcu 14:34). Privind la El, înțelegem că durerea adâncă poate exista alături de ascultarea deplină de Dumnezeu.

Poți să ai credință și să plângi. Poți să te rogi sincer și să aștepți mult. Poți să-L iubești pe Dumnezeu și să treci prin zile în care abia găsești puterea să mergi mai departe.

Credința se vede și în rugăciunea rostită printre lacrimi, în ascultarea păstrată când nu înțelegi și în alegerea de a veni iarăși la Dumnezeu cu inima obosită.

De aceea, când vezi un om suferind, nu te grăbi să-i măsori credința după greutatea necazului. Ascultă-l. Roagă-te împreună cu el. Ajută-l concret. Uneori, omul acela are nevoie de cineva care să-i poarte povara alături de el, fără să-l învinovățească.

Iar dacă tu treci astăzi printr-o încercare, adu înaintea Domnului și durerea, și întrebările tale. Cere-I izbăvire și putere pentru ziua de astăzi. Cuvintele lui Isus îți dau temei să cauți pacea Lui chiar acum, în mijlocul lucrurilor pe care încă nu le poți schimba.

Doamne Isuse, uneori mă tem că suferința mea înseamnă că m-ai uitat. Ajută-mă să mă sprijin pe Cuvântul Tău. Îți aduc durerea mea și Îți cer ajutor. Dă-mi har să rămân aproape de Tine și o inimă atentă la suferința celor din jur. Amin.

„În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea. Ioan 16:33

Cântare recomandată

„Toți avem lupte, toți cădem”

Citește versurile →

Linkul acestui devoțional

…